Schimbările climatice îi determină pe fermieri să regândească metodele tradiționale de cultivare, iar protejarea solului devine esențială pentru menținerea recoltelor. Prof. univ. dr. Ana Vîrsta a explicat, la o dezbatere despre efectele schimbărilor climatice asupra economiei, de ce lucrările minime, acoperirea terenului și perdelele forestiere pot ajuta agricultura.
Specialista consideră că agricultura nu poate opri sau controla fenomenele climatice, ci trebuie să se adapteze pentru a le reduce efectele. „Trăim momente istorice”, a spus Ana Vîrsta, subliniind că viteza schimbărilor le oferă oamenilor „șansa de a trăi acest eveniment”. Printre soluțiile de adaptare se află și protejarea oamenilor de temperaturile ridicate, inclusiv prin căutarea umbrei.
Solul nu trebuie lăsat gol
Ana Vîrsta a arătat că agricultura este indispensabilă deoarece asigură hrana, însă metodele de lucru trebuie schimbate și la nivelul celor care cultivă, recoltează și prelucrează produsele. În România, schema obișnuită presupune aratul, discuitul, semănatul și aplicarea erbicidelor, cu obiectivul de a obține un teren lipsit de buruieni.
În Statele Unite și în țările din vestul Europei sunt folosite de mai mult timp tehnici care perturbă mai puțin structura solului. Scarificarea sau alte lucrări minime permit păstrarea microorganismelor benefice pentru plante, deoarece utilajele nu întorc și nu mărunțesc excesiv pământul.
Un control moderat al buruienilor este considerat suficient în prima etapă, astfel încât plantele să se dezvolte. Ulterior, vegetația rămasă pe teren poate contribui la protejarea solului, alături de alte materiale:
- buruieni;
- mulci;
- frunze uscate;
- paie.
Acest strat reduce încălzirea pământului, limitează evaporarea și ajută la păstrarea umidității. Metoda este deja întâlnită în unele gospodării individuale și ferme mici, chiar dacă poate părea neobișnuită pentru fermierii obișnuiți cu suprafețele perfect curate.
Un exemplu prezentat de profesoară este cel al unui student care lucra la o fermă din Călărași. Vecinii îl ironizau pentru că își lăsase câmpul acoperit de buruieni, însă producția obținută a fost mai mare decât cea a fermierilor care își mențin terenurile fără vegetație spontană.
Perdelele forestiere și irigațiile
Perdelele forestiere reprezintă o altă soluție aplicată deja în România. Copacii și arbuștii reduc viteza vântului, limitează eroziunea și contribuie la formarea unui microclimat pe parcelele agricole. În același timp, vegetația ajută la menținerea umidității aerului, consumă dioxid de carbon și eliberează oxigen.
În privința irigațiilor, aspersiunea rămâne metoda preferată în România, deși presupune un consum ridicat de apă și energie. Ana Vîrsta a indicat și variante mai eficiente, cu randamente mai bune:
- microaspersiunea;
- irigația prin picurare;
- irigația subterană.
Adaptarea agriculturii presupune, astfel, atât schimbarea modului în care este lucrat solul, cât și folosirea unor metode care reduc pierderile de apă și protejează culturile în perioadele cu temperaturi ridicate.