România îmbătrânește rapid, însă serviciile de îngrijire pentru persoanele vârstnice rămân mult sub nivelul necesar. Țara are aproximativ un lucrător formal la 100 de persoane de peste 65 de ani, în timp ce media statelor OECD ajunge la cinci lucrători pentru același număr de seniori.
Datele apar în barometrul „Bătrânii singuri. Drama nevăzută a României”, realizat de Alianța Binelui Comun și publicat cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, marcată la 1 octombrie. România avea, la începutul anului 2026, aproape 3,9 milioane de locuitori cu vârsta de cel puțin 65 de ani, adică 20,5% din populația rezidentă.
Proporția seniorilor ar putea urca la aproximativ 31% din populație până în 2050. În 2025, circa 1,35 milioane de persoane de peste 65 de ani locuiau singure.
Locuirea fără alți membri ai familiei nu înseamnă automat că un senior are nevoie de îngrijire. Totuși, gospodăriile tot mai mici și distanța dintre generații fac mai dificil sprijinul acordat persoanelor care își pierd parțial autonomia.
Familia rămâne principalul sprijin
România alocă aproximativ 0,3% din produsul intern brut pentru îngrijirea de lungă durată, față de 1,7%, media OECD. În lipsa unor servicii suficient de dezvoltate, familia preia cea mai mare parte a responsabilităților.
Situația este mai complicată atunci când copiii adulți locuiesc în alt oraș sau în străinătate. În mediul urban, aproape 29% dintre seniori nu își au copiii în apropiere. Banii trimiși acasă, apelurile telefonice și discuțiile video păstrează legătura, dar nu pot înlocui ajutorul fizic pentru mersul la medic, cumpărături sau treburile gospodărești.
Trei din cinci persoane vârstnice din orașe se confruntă cu singurătatea, potrivit cercetării folosite în barometru. Aproape 310.000 de seniori sunt estimați ca având un nivel foarte ridicat de singurătate. Aceste date provin dintr-un studiu reprezentativ pentru populația vârstnică urbană și nu sunt extinse automat la toți românii de peste 65 de ani.
Ce măsuri sunt propuse
Majoritatea seniorilor incluși în cercetarea urbană, 59%, spun că ar fi deschiși să participe la programe de sprijin. Alianța Binelui Comun propune mai multe soluții pentru extinderea serviciilor și identificarea din timp a situațiilor de vulnerabilitate:
- dezvoltarea îngrijirii la domiciliu și a serviciilor mobile;
- introducerea transportului social, în special în mediul rural;
- crearea unui pachet minim garantat de îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu nevoi reduse și moderate;
- formarea și extinderea forței de muncă din domeniul îngrijirii de lungă durată;
- sprijinirea membrilor familiei care îngrijesc persoane vârstnice;
- identificarea timpurie a vulnerabilității prin medicina de familie și serviciile sociale.
Nevoia de ajutor poate apărea înainte ca dependența să devină severă. De aceea, organizația recomandă contactarea proactivă a seniorilor după evenimente precum pierderea partenerului, externarea din spital, o cădere sau reducerea capacității de a se descurca singuri.
Pe termen lung, barometrul propune o evidență anuală a situației persoanelor vârstnice, printr-un indice calculat la nivel național și județean. Acesta ar urma să urmărească locuirea singură, izolarea, existența unei persoane disponibile la nevoie, gradul de autonomie și accesul la servicii.